Festivalul „Joc şi voie bună la olteni”, 04-06 mai 2012, Caracal


Imbracat in tinuta de sarbatoare, centru orasului Caracal va gazdui un eveniment iubitorilor de mancare traditionala asezonata cu bere si vinuri din plin astfel incat placerea degustarilor sa fie deplina.

De vineri, 4 mai, si pana duminica, 6 mai, veţi fi aşteptaţi de producători şi meşteri populari din diverse zone ale ţării, ce vă vor aduce mai aproape de spiritul autentic popular românesc.

Zilele târgului vor fi animate şi de petreceri, momente artistice, carusel de distractii,  iar vizitatorii vor putea degusta din produsele tradiţionale româneşti dar şi internaţionale. Şi pentru că este sărbătoare veţi găsi la târg minunate exponate lucrate manual, de meşterii populari a căror măiestrie dau viaţă amintirilor.

Târgul este organizat de Vision Improve în parteneriat cu Primăria Municipiului Caracal, pe platoul din fata Teatrului National Caracal.

Organizatorii promit distractie pentru toti participantii alaturi de artisti precum: Elli White, Hi-Q, Datina, Nemuritorii, Georgel Nuca, Gheorghita Nicolae, Ovidiu Homorodeanu, Craitele etc.

Zilnic, va asteptam, cu drag şi voie bună, de la orele 9 dimineatza pana seara tarziu. Intrarea este liberă.

Vision Improve
Str: Str. Aurel Vlaicu, nr. 59, Brasov
Pers. de contact: Marius Adam – Tel: 0747.869.686
E-mail: contact@visionimprove.ro

Costumul Căluşarilor


Jocul Căluşarilor este o veche manifestare folclorică în Romanaţi, despre care deţinem numeroase mărturii documentare.

Grupul este format din 9 căluşari, mutul şi 2 lăutari. Mutul poartă mască sau are faţa mânjită cu negru şi roşu. Formaţiei de căluşari nu-i lipseşte niciodată steagul.

Portul căluşarilor este compus din cămaşă, pantaloni, brâu, opinci, la care se adaugă o serie de însemne specifice jocului.

Căluşarul purta, pe cap, la sfârşitul sec. XIX – începutul sec. XX, fes roşu, decorat cu mărgele colorate şi ciucure negru din mătase. În al treilea deceniu al sec. XX, fesul a fost înlocuit cu pălăria neagră de fetru, decorată cu panglici colorate şi mărgele policrome.

Cămaşa căluşarilor este dreaptă sau cu platcă, cu mâneci largi, fără manşetă, împodobită cu broderii sau alesături.

Pantalonii sunt de tipul ismenelor sau „dimiilor”, având croială largă şi decoraţie din găitane în aceeaşi culoare.

Pe deasupra cămăşii se încinge un brâu roşu sau un brâu făcut din bete înguste, de care se prind batistele de mână, de jur împrejurul taliei. Peste piept se aşează, în diagonală, bete colorate, vătaful purtând, în deceniile ’40 şi ’50 şi panglici multicolore.

Încălţămintea căluşarilor este compusă din ciorapi albi tricotaţi, fără flori, traşi pe deasupra pantalonilor, şi opinci. Deasupra gleznelor se leagă doi sau mai mulţi clopoţei.

Pe lângă vechile credinţe şi semnificaţii, Căluşul este privit ca un fascinant spectacol şi ritual, explicându-se astfel grija manifestată, de-a lungul timpul, pentru conservarea costumului, îmbogăţit, pe alocuri, datorită prezenţei scenice, sub lumina reflectoarelor.

Material publicat cu amabilitatea d-lui profesor George Mihai, directorul Muzeului Romanaţiului

Nottara la Teatru


„Hamlet” se anunţase din vreme, cu afişe mari, pe care figura chipul maestrului Constantin Nottara. Toată lumea îl aştepta cu nerăbdare.

Era o zi călduţă de primăvară, ziua lăsatului de sec de Paşte. De cu seară, oraşul era forfotă de calfe gâtuite în „ştaifuri” scrobite, păşind scorţos în haine noi, urmaţi de ceata de ucenici, târguind portocale pentru familia jupânului. Jupânii (cojocari, cismari, etc…) târguiau şi ei alviţă albă pentru calfe şi ucenici.

Simigii, cu tăvile cu plăcintă pe cap, alergau strigându-şi marfa, cât îi ţinea gura. În acest vălmăşag,  soseşte în Caracal domnul Nottara. După ce dă o raită pe la teatru, merge de se aşează pe o bancă, în grădina publică. Într-o clipă grilajul grădinii e înconjurat de copii, ucenici, calfe, elevi, care încep a arăta cu degetul printre gratii, pe marele actor. Acesta, stingherit de manifestaţia neaşteptată ce i se făcea, porneşte prin ieşirea dintre prefectură şi primărie, dar ceata-l urmează de la distanţă, strigând: „uite Nottara, uite Nottara.”

Bietul Nottara iuţeşte pasul, priveşte înfuriat înapoi, dar ceata creşte mereu, îl persecută tot mai persistent cu „uite Nottara”. O ia pe uliţa târgului aproape în galop, priveşte înapoi speriat, până îi apare înainte o birjă.

Salvat, se aruncă sus şi agitând bastonul, răcneşte: „Scapă-mă birjar! Mână, că mă mănâncă caracalenii!”.

Seara teatrul gemea. Din lojele de sus şi de la balcon i s-au aruncat pe scenă drept omagii… portocale. (Totdeauna pe aici se obişnuia ca scamatorilor de prin circurile ambulante, ce opreau prin Caracal, să li se arunce portocale, drept admiraţie.)

Sursa: Monografia Judeţului Romanaţi, 1928