Muzeul Romanaţiului


Muzeul Romanaţiului a fost înfiinţat la 26 septembrie 1949, fiind găzduit de casa lui Iancu N. Dobruneanu, nepot al lui Iancu Jianu. Clădirea muzeului este împodobită de coloane cu capiteluri compozite şi frontoane neoclasice bogat decorate.

Patrimoniul muzeului a evoluat de la cele două secţii (istorie şi artă plastică) deţinute în momentul înfiinţării, la patru secţiuni: arheologie- istorie, artă plastică, etnografie şi secţia memorială Iancu Jianu.

Muzeul posedă o mare colecţie de obiecte datând din paleolitic (oase de mamut, unelte din os, vase de ceramică), neolitic (arme, obiecte de cult), epoca daco-romană (pahare, oale, amfore, geme, fibule, opaiţe, sarcofage, praguri de porţi, inscripţii de piatră şi cărămidă, statuete reprezentând pe zeiţa Diana şi zeiţa Fortuna), secolele VI-XIII (obiecte şi fotografii, texte, grafice ce atestă permanenţa şi continuitatea locuirii românilor pe aceste meleaguri), imagini, documente, hărţi şi texte de mare valoare, costume, uniforme şi arme, opere de artă, toate legate de istoria, viaţa social-economică şi cultura fostului judeţ Romanaţi.

Secţia de arheologie-istorie are un patrimoniu de peste 20.000 de piese de mare valoare, unele cu o vechime de peste 6.000 de ani, expuse în opt săli, având o suprafaţă de peste 400 mp.

Figura haiducului Iancu Jianu şi frământările sociale din secolul al XIX-lea sunt surprinse printr-o expunere dedicată istoriei moderne. Biblioteca muzeului cuprinde 2.140 de volume de specialitate.

Cea mai impresionantă piesă a muzeului este sarcofagul lui Aelius Iulius Iulianus (decurion, edil şi quaestor al coloniei Romula), lucrat în calcar de Vrata, cu frumoase ornamente sculpturale, realizat de Valeria Gaemellina (soţia edilului), descoperit lânga Romula,  în anul 1952, în necropola de la Hotărani.

Muzeul Romanaţiului se află în Caracal. Îl găsiţi pe bulevardul Iancu Jianu, la nr. 26.

Anunțuri

Cetatea Romula


Lângă Reşca, la nord de Caracal, pe malul drept al Oltului, se află colonia romană Romula, dezvoltată în secolele II-III pe locul unei mai vechi așezări dacice, Malva. Aşezarea a fost ridicată la rang de Municipium în timpul împăratului Hadrian și la cel de Colonia în timpul lui Septimiu Sever. Aici au fost identificate urme de edificii publice, temple, ateliere, terme, cuptoare de ars cărămida, inscripții şi fragmente de statuete.

În jurul nucleului civil de pe lângă fortificaţie s-a născut, mai apoi, oraşul roman. Săpăturile arheologice au pus în evidenţă un zid de incintă, care adăpostea zona centrală a oraşului roman. O a doua incită, mai mare, care o cuprindea şi pe cea iniţială, a fost ridicată în anul 248, din ordinul împăratului Philippus Arabs, în urma respingerii invaziei carpilor. La Romula au fost identificate şi mai multe necropole.

Dintre unităţile militare care au staţionat aici, până la ridicarea localităţii la rangul de municipiu, sunt de amintit cohors I Flavia Commagenorum şi numerus Surorum sagittariorum. Odată cu dobândirea rangului de municipiu, unităţile au fost transferate, probabil, într-una din fortificaţiile de pe Olt.

Orașul a fost locuit până în secolele IV-VI. Teritoriul acestuia este greu de stabilit pe teren.

În secolul al XVI-lea, o parte din cărămizile castrului au fost utilizate pentru construirea unei mânăstiri şi a unui turn în proximitatea comunei Reşca, la Hotărani, cu hramul „Soborul Îngerilor”, ctitoria jupânului Mitrea Vornic şi jupânesei Neaga. După ridicare sa, în anul 1588, mânăstirea a fost ocupată de călugări greci aparţinând Mânăstirii Dionisiu de la Sf. Munte.

Istoricul Dionisie Fotino afirma că încă din primele decenii ale secolului XIX pe piaţa Caracalului se vindeau cărămizi de Antina (Romula) cu trei parale bucata. Cezar Bolliac afirma de asemenea că mai toate bisericile şi casele din Caracal s-au făcut din material aduse din Romula.Ajungând la Caracal, marele istoric Nicolae Iorga costata că foarte multe clădiri din oraş au folosit în construcţia lor cărămizi romane de aceeaşi provenienţă.

Reşedinţa Romanaţiului


În anul 2008, Caracalul a împlinit 470 de ani de la prima atestare documentară.

Originea denumirii oraşului provine de la Marcus Aurelius Antoninus, cunoscut sub numele de Caracalla, fost împărat roman în dinastia Severilor, din 211 până în 217. În timpul unei campanii militare în Dacia, acesta şi-a stabilit tabăra la vest de râul Olt, între fortificaţia Sucidava, la Sud, şi castrul roman Romula, în nord, exact pe meleagurile de astăzi ale Caracalului.

Mihai Viteazul, domnitor al Ţării Româneşti între anii 1593 şi 1601 și-a stabilit aici o curte domnească, ridicând Caracalul la rang de oraș.

Caracalul a continuat să se dezvolte, cunoscând apogeul cultural la finele secolului al XIX-lea. Între 1896-1901, arhitectul austriac Franz Billek construieşte Teatrul Naţional din Caracal, monument istoric şi de arhitectură.

Centrul oraşului găzduieşte clădirea Teatrului Naţional, alături de Palatul Prefecturii, Curtea Domnească a lui Mihai Viteazul şi Turnul lui Caracalla.

Cu un singur click pe http://www.jurnalul.ro/webcam/caracal-120.html intraţi în legătură directă cu măreţia Teatrului.

Recomandăm, însă, o vizită la faţa locului, pentru a le vedea pe toate.