Clipul Asociaţiei Noastre


Anunțuri

Cetatea Romula


Lângă Reşca, la nord de Caracal, pe malul drept al Oltului, se află colonia romană Romula, dezvoltată în secolele II-III pe locul unei mai vechi așezări dacice, Malva. Aşezarea a fost ridicată la rang de Municipium în timpul împăratului Hadrian și la cel de Colonia în timpul lui Septimiu Sever. Aici au fost identificate urme de edificii publice, temple, ateliere, terme, cuptoare de ars cărămida, inscripții şi fragmente de statuete.

În jurul nucleului civil de pe lângă fortificaţie s-a născut, mai apoi, oraşul roman. Săpăturile arheologice au pus în evidenţă un zid de incintă, care adăpostea zona centrală a oraşului roman. O a doua incită, mai mare, care o cuprindea şi pe cea iniţială, a fost ridicată în anul 248, din ordinul împăratului Philippus Arabs, în urma respingerii invaziei carpilor. La Romula au fost identificate şi mai multe necropole.

Dintre unităţile militare care au staţionat aici, până la ridicarea localităţii la rangul de municipiu, sunt de amintit cohors I Flavia Commagenorum şi numerus Surorum sagittariorum. Odată cu dobândirea rangului de municipiu, unităţile au fost transferate, probabil, într-una din fortificaţiile de pe Olt.

Orașul a fost locuit până în secolele IV-VI. Teritoriul acestuia este greu de stabilit pe teren.

În secolul al XVI-lea, o parte din cărămizile castrului au fost utilizate pentru construirea unei mânăstiri şi a unui turn în proximitatea comunei Reşca, la Hotărani, cu hramul „Soborul Îngerilor”, ctitoria jupânului Mitrea Vornic şi jupânesei Neaga. După ridicare sa, în anul 1588, mânăstirea a fost ocupată de călugări greci aparţinând Mânăstirii Dionisiu de la Sf. Munte.

Istoricul Dionisie Fotino afirma că încă din primele decenii ale secolului XIX pe piaţa Caracalului se vindeau cărămizi de Antina (Romula) cu trei parale bucata. Cezar Bolliac afirma de asemenea că mai toate bisericile şi casele din Caracal s-au făcut din material aduse din Romula.Ajungând la Caracal, marele istoric Nicolae Iorga costata că foarte multe clădiri din oraş au folosit în construcţia lor cărămizi romane de aceeaşi provenienţă.

La Reşca


Cabana lui Nicolae Ceauşescu de la Reşca, construită la sfârşitul anului 1980, situată în apropierea Caracalului, este o vilă ţărănească construită din lemn, cu decoraţiuni rustice şi obiecte de ceramică tradiţională.

Complexul este format din patru clădiri, totalizând 18  camere. Era domeniul de vânătoare preferat al lui Nicolae Ceauşescu, unde acesta participa la câteva partide de vânătoare anual.

Gărzile vilei aveau obligaţia să înconjoare domeniul de două ori pe zi, pentru a salva animalele care-şi prindeau capul în gard.

În camerele soţilor Ceauşescu mobilierul nu a fost modificat, păstrându-se aceleaşi paturi în care aceştia dormeau şi aceleaşi obiecte decorative.

Interiorul cabanei păstrează o parte din trofeele cu care a fost decorat în perioada comunistă.

O parte din covoare şi obiecte de veselă au dispărut imediat după evenimentele din decembrie 1989.

Complexul deţine inclusiv o piscină, care a fost mitraliată în 1989, în căutarea unei posibile ascunzători a lui Ceauşescu, care fugise în 21 decembrie cu elicopterul de pe clădirea Comitetului Central al Partidului.

Cabana de la Reşca este singura cabană de vânătoare unde Ceauşescu rămânea peste noapte.

Partidele de vânătoare erau relaxante pentru acesta. Vânatul era din belşug, nu se îndepărta niciodată mai mult de 100 de metri, nu fugea şi putea fi împuşcat cu uşurinţă.

Ceauşescu prefera să vâneze singur sau cu cei foarte apropiaţi.

Deşi îl însoţea la cabană, Elena Ceauşescu nu participa niciodată la vânătoare.

Vânătorii, pădurarii şi inginerii silvici îl conduceau în zonele de vânat, dar nu vânau niciodată în acelaşi timp.

După 1989, cabana a fost administrată de Ministerului Apărării Naţionale, apoi de către Direcţia Silvică a judeţului Olt.

În 2008 a fost inclusă în circuitul turistic, după ce a fost utilizată, un timp, pentru cazarea vânătorilor din occident.

Dacă vreţi să fiţi pentru câteva zile Nicolae Ceauşescu, veniţi în Romanaţi, la Reşca.