Palatul Justiţiei din Caracal


La începutul secolului al  XVIII-lea, când Oltenia a fost ocupată de austrieci, statul românesc avea o structură administrativă centralizată, instituţiile administrative centrale şi locale fiind numite şi revocate de domn.

Administraţia austriacă a iniţiat o reformă a sistemului judecătoresc.

S-a instituit o ierarhie de instanţe care a încadrat întreaga provincie într-un sistem judiciar uniform.

În sate, pârcălabii judecau pricinile mărunte, certurile, furtişagurile mici şi abaterile de la morală.

Instanţa imediat superioară era cea a ispravnicului, care, pe lângă dreptul de a judeca aceleaşi pricini ca şi pârcălabii, dar de gravitate mai mare, avea dreptul de încarcerare.

În vârful ierarhiei judecătoreşti judeţene se afla vornicul, din a cărui competenţă judiciară nu erau excluse decât judecăţile care comportau sentinţe capitale, şi pricinile referitoare la stăpânirea bunurilor.

În Caracal, îşi avea reşedinţa ispravnicul judeţului Romanaţi. Aici se judecau pricinile la nivel de oraş şi judeţ. În anul 1781, ispravnic al judeţului Romanaţi era Costache Jianu, tatăl haiducului Iancu Jianu.

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza a adus modificări în activitatea judecătorească prin introducerea codului civil şi codului penal.

Până la construirea propriului local, Tribunalul Romanaţi a funcţionat în sediul Prefecturii din Caracal.

Devenind neîncăpător, autorităţile din Romanaţi au hotărât, în 1896, să construiască un sediu al justiţiei.

Palatul Justiţiei s-a construit în anul 1896 şi s-a mărit printr-o nouă construcţie, ce i s-a adăugat în anul 1927, pentru Curtea de Juraţi şi Secţia a II-a a Tribunalului.

În această clădire au funcţionat Secţia I-a şi Secţia a II-a ale Tribunalului Romanaţi, Secţia Tutelară şi Parchetul Romanaţi.

Palatul Justiţiei este situat pe bulevardul Iancu Jianu nr. 37 şi găzduieşte, în prezent, sediul Judecătoriei.

Sursa: Monografia Municipiului Caracal

Reclame

Boierii şi Haiducul


„Frunză verde de lipan, n-aţi auzit de-un Jian, de un hoţ de căpitan?”

Când spui Romanaţi te gândeşti la conacuri boiereşti, la ospăţuri stropite de carafe de vin şi la galbeni de aur. Bunăstarea boierilor atrăgea ca un magnet cetele de ţărani ai pământului, care se haiduceau urmărind hăituirea şi jefuirea acestora.

Romanaţiul este ţinutul haiducilor.

Pe la 1800, Romanaţiul era ţinutul lui Iancu Jianu, haiducul numărul unu al ţării, acest Robin Hood autohton care lua de la bogaţi şi dădea la săraci. Cât se poate de simplu, era un oltean prin excelenţă, puternic, răzvrătit şi în căutarea dreptăţii. Cu două flinte la brâu, călare pe un roib năzdrăvan, însoţit de o ceată de trei mii de haiduci, împărţea teroarea în rândurile boierilor.

Maestrul Adrian Pintea a reuşit să-i imortalizeze trăsăturile în pelicula „Iancu Jianu, haiducul”.

I-a alungat pe turci, i-a împins dincolo de Dunăre, l-a ucis pe Pazvante Chiorul (Pazvan-Oglu, paşa de Vidin) şi a susţinut cu trupe Revoluţia lui Tudor Vladimirescu de la 1821.

A purtat primul steag al României, conducând trupele de panduri ale lui Tudor.

Puteţi găsi steagul la Muzeul Cercului Militar din Bucureşti.

Conacul Jianului s-a strecurat, în timp, printre clădiri vechi şi moderne. Îl găsiţi în Caracal, transformat în muzeul „Casa memorială Iancu Jianu”, pe bulevardul Iancu Jianu, alături de bordeiul săpat în pământ, care se află în spatele conacului. Legenda spune că, pentru a scăpa de poteră, Iancu Jianu şi-a croit tunel până la Olt, având ca punct de plecare bordeiul săpat în pământ.

De altfel, conacul lui Iancu Jianu este un obiectiv turistic unic în Europa, reprezentând singura casă memorială a unui proscris păstrată de vremuri.

Haiducul nostru este înmormântat în incinta bisericii Adormirea Maicii Domnului, din centrul Caracalului, ctitoria familiei Jienilor.