Curtea Domnească din Caracal


După amiazi, plecând din nou, am ajuns la un mare oraș de târg, Caracal, în care se află un frumos castel, zidit de Matei Voievod, puțin înainte de a muri. E înconjurat cu ziduri de lemn, cuprinzând o vie întinsă și o biserică de piatră, la care duce o cărare dela case” – Călătoriile Patriarhului Macarie de Antiohia în Ţările Române, 1653-1658

Biserica Domnească face parte din ansamblul de clădiri al Curţii Domneşti, ridicată de Voievodul Mihai Viteazul, în Caracal, la sfârşitul secolului al XVI-lea, cu scopul de a supraveghea cele 23 de sate cu moşiile lor din Romanaţi, pe care le cumpărase ca mare postelnic şi mare ban al Craiovei. Domnitorul locuia la această curte, de unde a emis chiar şi unele documente.

Din complexul de clădiri al Curţii Domneşti făceau parte: un castel, un turn de observaţie, Biserica Domnească şi localul Şcolii de Băieţi, înconjurate de un zid de cărămidă.

Curtea Domnească din Caracal a suferit modificări în timpul domniilor lui Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu.

Astăzi, din vechea Curte Domnească se mai păstrează Biserica Domnească, Şcoala de Băieţi şi o parte a zidului de împrejmuire, restaurat de Muzeul Romanaţiului, celelalte edificii fiind demolate cu prilejul unor lucrări de modernizare întreprinse în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Curtea Domnească este situată în centrul Caracalului, la poalele Dealului Potrosenilor, între Teatrul Naţional, Teatrul de Vară şi Parcul „Constantin Poroineanu”.

Surse:  Haiducul Iancu Jianu – Adevăr şi Legendă, Craiova, 2010; Monografia Judeţului Romanaţi, 1928

Anunțuri

Reşedinţa Romanaţiului


În anul 2008, Caracalul a împlinit 470 de ani de la prima atestare documentară.

Originea denumirii oraşului provine de la Marcus Aurelius Antoninus, cunoscut sub numele de Caracalla, fost împărat roman în dinastia Severilor, din 211 până în 217. În timpul unei campanii militare în Dacia, acesta şi-a stabilit tabăra la vest de râul Olt, între fortificaţia Sucidava, la Sud, şi castrul roman Romula, în nord, exact pe meleagurile de astăzi ale Caracalului.

Mihai Viteazul, domnitor al Ţării Româneşti între anii 1593 şi 1601 și-a stabilit aici o curte domnească, ridicând Caracalul la rang de oraș.

Caracalul a continuat să se dezvolte, cunoscând apogeul cultural la finele secolului al XIX-lea. Între 1896-1901, arhitectul austriac Franz Billek construieşte Teatrul Naţional din Caracal, monument istoric şi de arhitectură.

Centrul oraşului găzduieşte clădirea Teatrului Naţional, alături de Palatul Prefecturii, Curtea Domnească a lui Mihai Viteazul şi Turnul lui Caracalla.

Cu un singur click pe http://www.jurnalul.ro/webcam/caracal-120.html intraţi în legătură directă cu măreţia Teatrului.

Recomandăm, însă, o vizită la faţa locului, pentru a le vedea pe toate.