Dioşti – Satul Regal


La 12 km de Caracal, pe DN 6, către Craiova se află una din cele mai frumoase aşezări ţărăneşti din ţară, satul Dioşti, atestat documentar de aproximativ 500 ani.

Înfăţişarea din prezent a satului este datorată unui incendiu izbucnit în anul 1938. Au fost distruse, atunci, zeci de gospodării. Proporţiile dezastrului l-au impresionat pe regele Carol al II-lea, care, văzând ruinele şi oamenii neajutoraţi, a decis reconstruirea satului.

Fundaţia Regală a acordat imediat fondurile necesare reconstrucţiei. S-a hotărât ca noua aşezare, Uliţa Morii,o uliţă lungă de aproape un kilometru, să aibă numai gospodării cu arhitectură tradiţională românească.

Au fost aduşi meşteri de pe tot cuprinsul judeţului Romanaţi pentru a construi, bucată cu bucată, 26 de gospodării, cu toate cele necesare: locuinţa (care, în funcţie de numărul odăilor, era de trei tipuri: cu trei camere, cinci şi şase), cu pridvor din lemn sculptat, cu beciul aşezat în faţa casei, cu un fel de foişor deasupra, grajdul pentru animale, pătulul, fântâna, la poartă, între două gospodării, livada, grădina de zarzavat, cea de flori şi dependinţele.

Lucrările au fost supravegheate de către arhitecţii Focşa şi Gusti. La sfârşitul reconstrucţiei, a luat naştere un aşezământ nou, cu gospodării ordonate, centru civic, primărie, şcoală, biserică, grup social-cultural, post de jandarmi.

Uliţa Morii este, în prezent, unul dintre cele mai frumoase locuri cu specific tradiţional românesc din ţară. Câteva din gospodăriile sale, care au rămas intacte, au fost mutate la Muzeul Satului, în Bucureşti.

Uliţa Morii se află la intrarea în Dioşti, făcând legătura cu drumul naţional. Vă aşteaptă să vă abateţi din călătorie, pentru câteva minute, pentru a o vizita.

Monografia „Dioştii, pagini de istorie”, scrisă de Mihai Bălăianu, cuprinde 18 volume, însumând 5161 de pagini, fiind întocmită pe baza a 17.500 de documente originale, referitoare la comuna Dioşti, dar şi la alte 178 de localităţi din Oltenia, cu care dioştenii au avut legături.

Prin valoarea şi anvergura sa, este singura de acest gen din lume, oficialităţile române propunând introducerea monografiei în Cartea Recordurilor.

 

Anunțuri

Zilele Municipiului Caracal 2011


473 de ani de atestare documentară a Municipiului Caracal


Programul manifestărilor


15.11. 2011

 Orele 17.00 – Foaierul Teatrului Naţional

* Vernisaj pictură Sorin CHIRIMBU – „Maeştrilor mei, reverenţă ”. Program artistic susţinut de grupul vocal-instrumental dirijat de prof. Ion Bîrză.

16.11. 2011

Orele 13.00 – Teatrul Naţional

* Festivitate de premiere, în cadrul programului „Întâlniri cu energia”, ediţia 2011. Organizator GDF Suez Energy România, cu participarea reprezentanţilor Fundaţiei „Chance for Life” şi ai Ministerului Educaţiei.

 Orele 17.00 – Foaierul Cercului militar

* Expoziţie cu obiecte de artă tradiţională „Cojocul şi ceramica de Vădastra”. Expun meşterii populari Dumitru LICEANU şi Ionel COCOCI.

* Moment folcloric susţinut de interpreta de muzică populară Ofelia NICU-POPOVICI.

17.11.2011

Orele 11.00 – Muzeul Romanaţiului

* Deschiderea oficială a manifestării: „Însemnătatea Zilei de 17 noiembrie 1538 – 473 de ani de la prima atestare documentară a Caracalului”;

* Expoziţii tematice

Orele 14.00 – 19.00 – Teatrul Naţional

* „Zilele medicale caracalene”, cu participarea unor personalităţi ale lumii medicale româneşti.

18.11.2011

Orele 09.00 – 19.00 – Teatrul Naţional

* „Zilele medicale caracalene”, cu participarea unor personalităţi ale lumii medicale româneşti.

Orele 11.00 – Cercul Militar

* Conferinţă apicolă în organizarea Cooperativei „Apicultorul oltean”;

* Expoziţie de produse apicole, cu vânzare – platoul din faţa primăriei.

 

19.11.2011

 Orele 09.00 – 14.00 –  Teatrul Naţional

* „Zilele medicale caracalene”, cu participarea unor personalităţi ale lumii medicale româneşti.

21.11.2011

 Orele 11.00 – Sala de Consiliu

* Lansare de carte-„Istorie bisericească pre scurt”, autor paharnic Alexandru GEANOGLU-LESVIODAX, lucrare tipărită la Bucureşti în anul 1845, redactor col.(r) dr. Valentin MARIN, Editura MEGA, Cluj Napoca 2011.

Orele 18.00 – Teatrul Naţional

* Spectacol de teatru „Cereri”, după Cehov – Compania de teatru „Teatrulescu” din Craiova.

22.11.2011

Orele 14.00 – Sala de sport a Şcolii Generale Gheorghe Magheru

* Cupa municipiului Caracal la baschet (băieţi licee).

Orele 16.00 – Foaierul Teatrului Naţional

* Vernisajul expoziţiei de pictură şi grafică „Din liniştea atelierului” – autor Viorel Chirea.

Orele 17.00 – Teatrul Naţional

* Prezentarea revistei „Vitralii romanaţene”;

* Moment literar în lectura autorilor;

* Concert de muzică populară susţinut de Gheorghiţa NICOLAE şi Ofelia NICU POPOVICI.

 

23.11.2011

Orele 10.00 – Parcul Constantin Poroineanu

* Cupa municipiului Caracal la cross (pe categorii de vârstă)

Orele 17.00 – Teatrul Naţional

* Lansarea revistei de agricultură „Agrimedia”;

* Moment artistic susţinut de Petre-Lele MARINESCU şi invitaţii săi.

24.11.2011

Orele 09.00 – Sala de sport a Şcolii Generale Nicolae Titulescu

* Cupa municipiului Caracal la fotbal (cls. I-IV)

                          – Sala de sport a Şcolii Generale nr. 2 

* Cupa municipiului caracal la fotbal (cls. V-VIII)

Orele 11.00 – Sala Polivalentă

* Cupa municipiului Caracal (licee)

Orele 17.00 – Teatrul Naţional

* Spectacol folcloric susţinut de Ansamblul Folcloric Romanaţi.

                                                                        

25.11.2011

* Spectacol de teatru „Helea, dragostea mea”. Teatrul „Arca” din Bucureşti.

Organizatorii evenimentului sunt: Primăria Municipiului Caracal, Asociaţia Fiii şi Prietenii Caracalului, Centrul Cultural „Radu Şerban”, Biblioteca „Virgil Carianopol”, Muzeul Romanaţiului, Cercul Militar.


Căluiul – Mânăstirea Fraţilor Buzeşti


Figuri legendare, Buzeştii sunt o veche şi puternică familie din Cepturoaia (în prezent comuna Iancu Jianu, judeţul Olt), de pe malul Olteţului.

Preda, Radu şi Stroe, „muşchetarii” lui Mihai Viteazul, se aflau în permanenţă în preajma domnitorului, formând o veritabilă gardă personală. Deseori, erau trimişi de către voievod în bătălii importante, acesta cunoscându-le vitejia.

Devotamentul manifestat de către cei trei fraţi, pentru Mihai Viteazul, este ilustrat de povestea bătăliei cu turcii de la Vidin, în care domnitorul este încolţit de o ceată de turci, unul dintre ei repezindu-se cu suliţa spre pieptul voievodului. Nescăpându-l din ochi pe Mihai, Preda şi Stroe intervin rapid, îl decapitează pe turc şi îi îndepărtează pe ceilalţi.

La 3 km de comuna Iancu Jianu se află Mânăstirea Călui (ctitorie a familiei Buzeştilor), aici fiind înmormântaţi Preda şi Radu Buzescu. Pe Stroe îl găsim la biserica din Stăneşti, jud. Vâlcea.

„Au venit dinspre Craiova, un domn vestit, Mihaiu Viteazul, cu boierii Buzeşti, cu Baba Novac, cu Popa Stoica din Farcaş şi alţi generali viteji. Mergând pe vâlceaua dintre dealurile Braşovul şi Pietrosul, au găsit un tăpşan, unde au descălecat de pe cai şi s-au sfătuit cum sa bată pe tătari. În timpul sfatului, Bălan, calul lui Mihaiu, a nechezat şi, lovind cu copita în pământ, a ieşit un izvor. Preda Buzescu a spus Domnitorului: <<Doamne, de voiu trăi, voiu ridica o mânăstire şi voiu aşeza vatră de sat în acest loc>>. Tătarii fiind învinşi, Preda s-a ţinut de cuvânt. A pus de s-a zidit mânastirea şi s-au dus clăcaşi în jurul ei. Şi satul şi mânăstirea s-au numit Căluiu, de la vorba cal.” – Legendă culeasă din popor despre ctitorirea Mânăstirii Călui

Mânăstirea Călui datează din secolul al XVI-lea, fiind ctitoria jupânilor Vladul Ban (bunicul Fraţilor Buzescu), Dumitru Pârcălab şi Balica Spătar, din timpul domniei lui Neagoe Basarab (1512-1521). Mânăstirea este ridicată într-un loc prielnic creşterii albinelor, ascuns între păduri, departe de iscoadele duşmane în vremurile zbuciumate ale stăpânirii turceşti, loc de reculegere sau exil pentru boieri, refugiu pentru jupâniţe şi odrasle în vremuri tulburi.

O filă din istoria Ţării Româneşti aşteaptă să fie redescoperită la Mânăstirea Călui, în Romanaţi.

Surse: Monografia Judeţului Romanaţi, 1928; Fiii Romanaţiului, 1996

Proclamaţia de la Islaz


Eram băeţandru de 15 ani, când ne-am pomenit prin luna lui Cireşar cu nişte boieri în sat. Ziceau că sunt Heliade, Golescu, Tell, Magheru şi popa Radu Şapcă de la Celei. Pe ceilalţi mi i-am uitat. S-au oprit în mijlocul satului şi, ca de când m-apucai să spui, tot satul s-a strâns pe lângă ei. Au vorbit pe rând şi spuneau să gonim legile ruşilor din ţară şi să ne facem legea noastră. Apoi au plecat la taftu (subprefectură). Cei din taft, văzând urgia poporului, au sărit pe ferestre şi au fugit, iar capii mişcării au scos afară toate hârtiile şi le-au dat foc, apoi s-au dus” – 1928, Anton Alexandrescu – casier secretar cont al Băncii Populare Islaz-Liberatea

Revoluția Română de la 1848 a fost parte a revoluției europene din același an și expresie a procesului de afirmare a națiunii române și a conștiinței naționale. Un factor deosebit de important l-a constituit Revoluția Franceză din februarie 1848 care a avut repercusiuni asupra întregului continent.

La 7 iunie 1848, la Craiova, Gheorghe Magheru, Nicolae Bălcescu și CostacheRomanescu alcătuiesc, în ilegalitate, primul guvern provizoriu revoluționar.

Gheorghe Bibescu, domnitorul Ţării Româneşti, ordonă paza tuturor porturilor pentru a aresta, imediat după debarcare, agitatori revoluționari veniți de la Paris.

Localitatea Islaz (azi în județul Teleorman, atunci în județul Romanați), fostă moşie a Brâncovenilor, în suprafaţă de 8500 ha, era un mic port pe Dunăre cu oarecare însemnătate comercială, care, spre deosebire de porturile Turnu Măgurele, Giurgiu și Calafat, nu era sub controlul direct al turcilor.

Islazul a fost ales de Nicolae Bălcescu ca loc al declanșării revoluției din Țara Românească pentru că, atât căpitanul Nicolae Pleşoianu, comandantul companiei de dorobanți care avea sub pază portul și frontiera,cît și Ioan Maiorescu, prefectul judeţului Romanaţi, erau de partea revoluționarilor.

La 9 iunie 1848, la Islaz, Ion Heliade Rădulescu dă citire Proclamaţiei de la Islaz, aceasta având forma și valoarea unui act constituţional. Între cele 22 de prevederi ale sale se remarcă: independența administrativă și legislativă, separația puterilor, egalitatea drepturilor politice, alegerea unui domn responsabil pe termen de cinci ani, reducerea listei civile a domnitorului, emanciparea clăcașilor, emanciparea israeliților și drepturi politice pentru compatrioții de altă credință, dezrobirea țiganilor, instrucțiune egală, înființarea unor așezăminte penitenciare, crearea gărzii naționale.

Indecis, Gheorghe Bibescu nu a trecut nici de partea revoluției și nici nu a înăbușit-o, astfel încât este nevoit să abdice la 25 iunie 1848 și să părăsească țara, plecând apoi în Transilvania.

În anul 1969, în centrul Islazului, se ridică monumentul comemorativ al Adunării de la Islaz, 1848.

Teatrul Naţional din Caracal


În anul 1901 se deschide teatrul cel nou, cu abonamente angajate de societatea dramatică din Craiova.

„Teatrul din Caracal este de o arhitectură destul de frumoasă, bine proporţionat, cu un interior destul de spaţios pentru cerinţele locale. Estetica faţadei lui impozante este păgubită însă simţitor de panta dâmbului din faţă, pe care nimeni nu s-a gândit s-o niveleze.”

Lăsând de o parte părerile haioase ale oamenilor vremii, menţionăm că Teatrul este construit în stilul barocului târziu, pe scena acestuia perindându-se nume ilustre precum George Enescu, Constantin Nottara, Lucia Sturdza-Bulandra, Maria Filotti, Haralambie Lecca, Tache Ionescu, Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, Alexandru Xenopol s.a.

Parcul „Constantin Poroineanu” – Moştenirea verde


Parcul „Constantin Poroineanu” este unul dintre cele mai frumoase parcuri din România şi unul din cele mai mari parcuri naturale din Europa.

Cuprinde mai multe terase-restaurante pe lac, insuliţe, precum şi locuri de agrement. Aici pot fi întâlnite numeroase specii autohtone de plante şi arbori, cât şi specii exotice aclimatizate în România.

Parcul este realizat după planurile arhitecţilor E. Redont (proiectant al Parcului „Carol I” din Bucureşti şi al Parcului „Romanescu” din Craiova) şi E. Pinard (proiectant al Parcului Herăstrău din capitală – fostul Parc Naţional).Tânăr sau în vârstă, sportiv sau romantic incurabil, turist sau simplu localnic, poţi avea parte de momente de relaxare străbătând aleile umbrite ale parcului.

Terenul pe care a fost amenajat parcul a rămas în administrarea Primăriei oraşului Caracal prin voinţa testamentară a lui Constantin Poroineanu, care deţinea vaste domenii în judeţele Romanaţi, Dâmboviţa şi Ilfov.

Descendent al Jienilor, Constantin Poroineanu s-a născut în 1843 la Târgovişte. După terminarea studiilor (în Franţa şi în ţară), moşierul se implică în acţiuni caritabile, oferind săracilor ajutoare băneşti şi elevilor cărţi şi haine. De asemenea, donează 500 de lei Societăţii Geografice Române pentru întocmirea celei mai bune hărţi a Romanaţiului.

Este decorat cu ordinele naţionale Steaua Dunării şi Apărătorii Independenţei şi cu ordinele străine Leopold al Belgiei şi Tancova.

Unul dintre fiii săi, trimis la studii la Paris, se căsătoreşte cu o studentă, din nefericire, fiica unei parizience cu care Constantin Poroineanu, aflat în tinereţe tot la studii, avusese o aventură. Aflând adevărul, tinerii se sinucid. Sunt înmormântaţi la cimitirul Bellu, unde au un monument funerar realizat de sculptorul italian Raffaello Romanelli.

Profund marcat de eveniment, Constantin Poroineanu îşi face testamentul în 14 septembrie 1908, sfârşind în acelaşi mod ca şi fiul său, a doua zi după încheierea testamentului, lăsând astfel toată averea sa oraşului Caracal.

Bustul din bronz al lui Poroineanu, realizat de către Raffaello Romanelli, se regăseşte în holul de la intrarea principală a Colegiului Naţional „Ioniţă Asan” din Caracal.