Caracal – Vederi din Epoca de Aur


Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri

Reşedinţa Romanaţiului


În anul 2008, Caracalul a împlinit 470 de ani de la prima atestare documentară.

Originea denumirii oraşului provine de la Marcus Aurelius Antoninus, cunoscut sub numele de Caracalla, fost împărat roman în dinastia Severilor, din 211 până în 217. În timpul unei campanii militare în Dacia, acesta şi-a stabilit tabăra la vest de râul Olt, între fortificaţia Sucidava, la Sud, şi castrul roman Romula, în nord, exact pe meleagurile de astăzi ale Caracalului.

Mihai Viteazul, domnitor al Ţării Româneşti între anii 1593 şi 1601 și-a stabilit aici o curte domnească, ridicând Caracalul la rang de oraș.

Caracalul a continuat să se dezvolte, cunoscând apogeul cultural la finele secolului al XIX-lea. Între 1896-1901, arhitectul austriac Franz Billek construieşte Teatrul Naţional din Caracal, monument istoric şi de arhitectură.

Centrul oraşului găzduieşte clădirea Teatrului Naţional, alături de Palatul Prefecturii, Curtea Domnească a lui Mihai Viteazul şi Turnul lui Caracalla.

Cu un singur click pe http://www.jurnalul.ro/webcam/caracal-120.html intraţi în legătură directă cu măreţia Teatrului.

Recomandăm, însă, o vizită la faţa locului, pentru a le vedea pe toate.

Minunile Caracalului


Când se întâmplă să cunosc persoane noi, sunt întrebat „Şi.. unde lucrezi, unde locuieşti, ce facultate ai terminat..?”. Ştiţi voi, gama de întrebări la îndemână atunci când nu cunoşti persoana.

Apoi sunt întrebat „De unde eşti?” şi răspund „Din Caracal”. Observ un zâmbet ascuns şi reţinut pe faţa interlocutorului. Spune „Aaaa, acolo s-a răsturnat carul cu proşti!”, foarte satisfăcut. Mă amuz. Încă unul cu o cultură generală bogată…

Toată lumea a auzit de minunile Caracalului, de închisoare, de cimitir, de statuie, de ceas….

Probabil că pentru societatea noastră, Caracalul reprezintă epicentrul „prostimii”. Când am ascultat prima dată această poveste, am străbătut străzile oraşului în căutarea unui imens crater. M-am gândit că prostia este atât de grea încât trebuie să fi lăsat urme adânci în punctul în care a capotat carul.

Apoi, ori de câte ori vin acasă cu prieteni care nu au vizitat niciodată meleagurile noastre, îi întreb la intrarea în oraş „Simţiţi cum vă scade IQ-ul?”.

Din păcate, în căutarea mea, n-am găsit niciun crater şi nicio macara uitată în curtea interioară a vreunui bloc.

Vă provoc pe voi să veniţi şi să le căutaţi! Anunţaţi-mă în cazul în care găsiţi ceva.

Iată o variantă a celor şapte minuni ale Caracalului, pentru documentare:

A luat foc sediul pompierilor

Cimitirul se afla pe Strada Învierii

S-a furat uşa de la sediul poliţiei

S-a construit un bloc şi s-a uitat macaraua în interior

Exista o brutărie pe Strada Foametei

Închisoarea se afla pe Strada Libertăţii

Exista odată în Caracal un singur liceu şi se numea Liceul Nr. 2 .