Wild Carpathia


Anunțuri

Clipul Asociaţiei Noastre


Acasă la Nicolae Ceauşescu


Ne abatem câţiva kilometri înafara graniţelor Romanaţiului, în nordul judeţului Olt, pentru a ajunge la Scorniceşti, localitatea în care s-a născut Nicolae Ceauşescu.

Atracţia turistică a Scorniceştiului este casa în care s-a născut, la 26 ianuarie 1918, Nicolae Ceauşescu, care a reprezentat leagănul epocii de aur pentru o bună perioadă de timp. Casa păstrează mobilierul vechi, velinţele, prosoapele cusute în stil oltenesc şi pridvorul ţărănesc, dar şi fotografii cu părinţii şi bunicii lui Ceauşescu. Casa a fost construită în jurul anului 1890 şi a fost reamenajată în 1979 de Nicolae Ceauşescu.

Dezvoltând cultul personalităţii, Ceauşescu îşi revendică legitimitatea la capătul unui șir lung de principi, regi şi voievozi. Activiștii culturali merg până într-acolo încât descoperă în apropierea Scorniceștilor, satul prezidențial, rămășițele primului homo sapiens european, pompos intitulat Australanthropus Olteniensis.

Nicolae Ceauşescu venea la Scorniceşti în fiecare an, pe 26 ianuarie, de ziua lui, pentru a se întâlni cu fraţii şi rudele. Se adunau cu toţii în casa natală şi se dezlănţuia petrecerea.

Deşi a beneficiat de numeroase avantaje în perioada în care Nicolae Ceauşescu s-a aflat la conducerea statului, Scorniceştiul a fost declarat oraş în anul 1989, la sfârşitul carierei şi vieţii lui Ceauşescu.

La Reşca


Cabana lui Nicolae Ceauşescu de la Reşca, construită la sfârşitul anului 1980, situată în apropierea Caracalului, este o vilă ţărănească construită din lemn, cu decoraţiuni rustice şi obiecte de ceramică tradiţională.

Complexul este format din patru clădiri, totalizând 18  camere. Era domeniul de vânătoare preferat al lui Nicolae Ceauşescu, unde acesta participa la câteva partide de vânătoare anual.

Gărzile vilei aveau obligaţia să înconjoare domeniul de două ori pe zi, pentru a salva animalele care-şi prindeau capul în gard.

În camerele soţilor Ceauşescu mobilierul nu a fost modificat, păstrându-se aceleaşi paturi în care aceştia dormeau şi aceleaşi obiecte decorative.

Interiorul cabanei păstrează o parte din trofeele cu care a fost decorat în perioada comunistă.

O parte din covoare şi obiecte de veselă au dispărut imediat după evenimentele din decembrie 1989.

Complexul deţine inclusiv o piscină, care a fost mitraliată în 1989, în căutarea unei posibile ascunzători a lui Ceauşescu, care fugise în 21 decembrie cu elicopterul de pe clădirea Comitetului Central al Partidului.

Cabana de la Reşca este singura cabană de vânătoare unde Ceauşescu rămânea peste noapte.

Partidele de vânătoare erau relaxante pentru acesta. Vânatul era din belşug, nu se îndepărta niciodată mai mult de 100 de metri, nu fugea şi putea fi împuşcat cu uşurinţă.

Ceauşescu prefera să vâneze singur sau cu cei foarte apropiaţi.

Deşi îl însoţea la cabană, Elena Ceauşescu nu participa niciodată la vânătoare.

Vânătorii, pădurarii şi inginerii silvici îl conduceau în zonele de vânat, dar nu vânau niciodată în acelaşi timp.

După 1989, cabana a fost administrată de Ministerului Apărării Naţionale, apoi de către Direcţia Silvică a judeţului Olt.

În 2008 a fost inclusă în circuitul turistic, după ce a fost utilizată, un timp, pentru cazarea vânătorilor din occident.

Dacă vreţi să fiţi pentru câteva zile Nicolae Ceauşescu, veniţi în Romanaţi, la Reşca.

Deputat al Romanaţiului, Preşedinte al Ligii Naţiunilor, Vizionar al Unirii


Nicolae Titulescu (1882 – 1941) s-a născut la Craiova, petrecându-şi copilăria la moşia tatălui său, avocat de profesie, în Tituleşti, Romanaţi (în prezent judeţul Olt). Finalizează, cu premiul de onoare, cursurile liceului Carol I din Craiova, în anul 1900, apoi studiază Dreptul la Paris, obţinându-şi doctoratul cu teza „Essai sur une théorie des droits éventuels”.

Eminent jurist, profesor universitar, academician şi strălucit orator, Nicolae Titulescu s-a afirmat îndeosebi ca apreciat om politic şi ca unul din cei mai importanţi diplomaţi europeni din perioada interbelică.

După alegerile din1912, devine deputat al judeţului Romanaţi pentru Partidului Conservator-Democrat condus de Take Ionescu, iar cinci ani mai târziu devine membru al guvernului lui Ion I. C. Brătianu, ca ministru al Finanţelor.

Între anii 1928 – 1936, Nicolae Titulescu este ales de mai multe ori ministru al Afacerilor Străine. Între 1920 şi 1936, Titulescu este delegat permanent al României la Liga Naţiunilor de la Geneva (precursoarea O.N.U.) şi este desemnat consecutiv, în 1930 şi 1931, preşedinte al sesiunii anuale a Societăţii, bucurându-se, pentru competenţa şi talentul său oratoric, de numeroase aprecieri printre care şi cele ale cunoscutului om politic britanic Anthony Eden. Alegerea sa în acest moment nu a fost întâmplătoare, deoarece Nicolae Titulescu a susţinut în nenumărate rânduri fondarea Uniunii Europene.

În perioada neutralităţii României dinaintea primului război mondial, Titulescu apare ca unul dintre cei mai activi militanţi pentru Marea Unire, ce se va înfăptui la 1 Decembrie 1918, dovadă în acest sens fiind celebrul său discurs de la Ploieşti (1915) – intitulat „Inima României”.

De la naţional, prin regional, spre universal, iată deviza României în relaţiile internaţionale”. – Nicolae Titulescu

Puteţi vizita Casa Memorială Nicolae Titulescu (în prezent Muzeul Memorial Nicolae Titulescu) în localitatea Tituleşti, judeţul Olt.

Construirea casei a fost terminată în 1910, aşa cum reiese din inscripţia de pe pavimentul de la intrare.

În semn de respect pentru de arhitectura tradiţională, Nicolae Titulescu a decis înălţarea casei în specificul oltenesc. Casa are patru intrări şi două faţade, cu terase semirotunde pentru faţada dinspre râu şi cu terase dreptunghiulare la faţada principală. Ambele terase sunt străjuite în partea stângă a clădirii de un turn cu trei niveluri.

Din terasa etajului, situată către râu, creşte de peste două decenii un arbust a cărui specie a rămas neidentificată până în prezent.

În perioada anilor 1907-1941, Casa Titulescu a servit ca loc de odihnă şi recreere pentru familia Titulescu. Între 1940 – 1949 Casa Titulescu a fost în administrarea Academiei Române, care, conform voinţei testamentare a lui Nicolae Titulescu, a înfiinţat între 1945 şi 1949 o bibliotecă sătească şi o şcoală populară.

Boierii şi Haiducul


„Frunză verde de lipan, n-aţi auzit de-un Jian, de un hoţ de căpitan?”

Când spui Romanaţi te gândeşti la conacuri boiereşti, la ospăţuri stropite de carafe de vin şi la galbeni de aur. Bunăstarea boierilor atrăgea ca un magnet cetele de ţărani ai pământului, care se haiduceau urmărind hăituirea şi jefuirea acestora.

Romanaţiul este ţinutul haiducilor.

Pe la 1800, Romanaţiul era ţinutul lui Iancu Jianu, haiducul numărul unu al ţării, acest Robin Hood autohton care lua de la bogaţi şi dădea la săraci. Cât se poate de simplu, era un oltean prin excelenţă, puternic, răzvrătit şi în căutarea dreptăţii. Cu două flinte la brâu, călare pe un roib năzdrăvan, însoţit de o ceată de trei mii de haiduci, împărţea teroarea în rândurile boierilor.

Maestrul Adrian Pintea a reuşit să-i imortalizeze trăsăturile în pelicula „Iancu Jianu, haiducul”.

I-a alungat pe turci, i-a împins dincolo de Dunăre, l-a ucis pe Pazvante Chiorul (Pazvan-Oglu, paşa de Vidin) şi a susţinut cu trupe Revoluţia lui Tudor Vladimirescu de la 1821.

A purtat primul steag al României, conducând trupele de panduri ale lui Tudor.

Puteţi găsi steagul la Muzeul Cercului Militar din Bucureşti.

Conacul Jianului s-a strecurat, în timp, printre clădiri vechi şi moderne. Îl găsiţi în Caracal, transformat în muzeul „Casa memorială Iancu Jianu”, pe bulevardul Iancu Jianu, alături de bordeiul săpat în pământ, care se află în spatele conacului. Legenda spune că, pentru a scăpa de poteră, Iancu Jianu şi-a croit tunel până la Olt, având ca punct de plecare bordeiul săpat în pământ.

De altfel, conacul lui Iancu Jianu este un obiectiv turistic unic în Europa, reprezentând singura casă memorială a unui proscris păstrată de vremuri.

Haiducul nostru este înmormântat în incinta bisericii Adormirea Maicii Domnului, din centrul Caracalului, ctitoria familiei Jienilor.