2012 in review


The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2012 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

4,329 films were submitted to the 2012 Cannes Film Festival. This blog had 15,000 views in 2012. If each view were a film, this blog would power 3 Film Festivals

Click here to see the complete report.

Gala Ştefan Iordache


Teatrul Naţional din Caracal, 1 – 8 mai 2011

Miscarea de Rezistenţă, înființată de către binecunoscutul Marius Tucă, organizează, în memoria actorului Ştefan Iordache, născut pe meleagurile Olteniei, o gală teatrală ce va avea loc la Caracal.

Mişcarea de Rezistenţă încearcă, astfel, să concretizeze dorinţa Mihaelei Tonitza-Iordache, ca Teatrul Naţional din Caracal „să strângă împreună comunitatea şi breasla teatrală, în numele valorii şi al memoriei faţă de personalităţi ce nu mai sunt”.

Programul evenimentului:

1 mai – Deschiderea galei (ora 18:00) –

Teatrul de Comedie, Revizorul de N. V. Gogol. Regia Horaţiu Mălăele (ora 19:00)

2 mai – Teatrul Odeon, Gaiţele de Alexandru Kiriţescu. Regia Alexandru Dabija (ora 19:00)

3 mai – Teatrul Metropolis, Sfârşit de partidă de Samuel Beckett. Regia Alexandru Tocilescu (ora 19:00)

4 mai – Teatrul Bulandra, Unchiul Vanea de Cehov. Regia Yuri Kordonsky (ora 19:00)

5 mai – Teatrul Act, Acasă la tata de Mimi Brănescu. Regia Alexandru Dabija (19:00)

6 mai – Teatrul Evreiesc de Stat, Miss Daisy şi şoferul ei de Alfred Uhry. Regia Claudiu Goga (ora 19:00)

7 mai – Matineu – Teatrul Ţăndărică, Cenuşăreasa . Regia Silviu Purcărete (ora 12:30) –

Teatrul Nottara, Omul hazardului de Yasmina Reza. Regia Crian Juncu (ora 19:00)

8 mai – Matineu – Teatrul Țăndărică, Capra cu 3 iezi (ora 12:30) –

Recital Radu Beligan (ora 18.00) – închiderea galei.

În vederea rezervării biletelor şi abonamentelor:

Contact Casa de Cultură „Radu Şerban” din Caracal – tel. 0249.512.067, e-mail cultura@romanati.ro

Director Ligia Pavel – tel. 0745.143.762

Sursa: Teatru Caracal – Facebook

Clipul Asociaţiei Noastre


Nottara la Teatru


„Hamlet” se anunţase din vreme, cu afişe mari, pe care figura chipul maestrului Constantin Nottara. Toată lumea îl aştepta cu nerăbdare.

Era o zi călduţă de primăvară, ziua lăsatului de sec de Paşte. De cu seară, oraşul era forfotă de calfe gâtuite în „ştaifuri” scrobite, păşind scorţos în haine noi, urmaţi de ceata de ucenici, târguind portocale pentru familia jupânului. Jupânii (cojocari, cismari, etc…) târguiau şi ei alviţă albă pentru calfe şi ucenici.

Simigii, cu tăvile cu plăcintă pe cap, alergau strigându-şi marfa, cât îi ţinea gura. În acest vălmăşag,  soseşte în Caracal domnul Nottara. După ce dă o raită pe la teatru, merge de se aşează pe o bancă, în grădina publică. Într-o clipă grilajul grădinii e înconjurat de copii, ucenici, calfe, elevi, care încep a arăta cu degetul printre gratii, pe marele actor. Acesta, stingherit de manifestaţia neaşteptată ce i se făcea, porneşte prin ieşirea dintre prefectură şi primărie, dar ceata-l urmează de la distanţă, strigând: „uite Nottara, uite Nottara.”

Bietul Nottara iuţeşte pasul, priveşte înfuriat înapoi, dar ceata creşte mereu, îl persecută tot mai persistent cu „uite Nottara”. O ia pe uliţa târgului aproape în galop, priveşte înapoi speriat, până îi apare înainte o birjă.

Salvat, se aruncă sus şi agitând bastonul, răcneşte: „Scapă-mă birjar! Mână, că mă mănâncă caracalenii!”.

Seara teatrul gemea. Din lojele de sus şi de la balcon i s-au aruncat pe scenă drept omagii… portocale. (Totdeauna pe aici se obişnuia ca scamatorilor de prin circurile ambulante, ce opreau prin Caracal, să li se arunce portocale, drept admiraţie.)

Sursa: Monografia Judeţului Romanaţi, 1928

Teatrul Naţional din Caracal


În anul 1901 se deschide teatrul cel nou, cu abonamente angajate de societatea dramatică din Craiova.

„Teatrul din Caracal este de o arhitectură destul de frumoasă, bine proporţionat, cu un interior destul de spaţios pentru cerinţele locale. Estetica faţadei lui impozante este păgubită însă simţitor de panta dâmbului din faţă, pe care nimeni nu s-a gândit s-o niveleze.”

Lăsând de o parte părerile haioase ale oamenilor vremii, menţionăm că Teatrul este construit în stilul barocului târziu, pe scena acestuia perindându-se nume ilustre precum George Enescu, Constantin Nottara, Lucia Sturdza-Bulandra, Maria Filotti, Haralambie Lecca, Tache Ionescu, Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, Alexandru Xenopol s.a.

Reşedinţa Romanaţiului


În anul 2008, Caracalul a împlinit 470 de ani de la prima atestare documentară.

Originea denumirii oraşului provine de la Marcus Aurelius Antoninus, cunoscut sub numele de Caracalla, fost împărat roman în dinastia Severilor, din 211 până în 217. În timpul unei campanii militare în Dacia, acesta şi-a stabilit tabăra la vest de râul Olt, între fortificaţia Sucidava, la Sud, şi castrul roman Romula, în nord, exact pe meleagurile de astăzi ale Caracalului.

Mihai Viteazul, domnitor al Ţării Româneşti între anii 1593 şi 1601 și-a stabilit aici o curte domnească, ridicând Caracalul la rang de oraș.

Caracalul a continuat să se dezvolte, cunoscând apogeul cultural la finele secolului al XIX-lea. Între 1896-1901, arhitectul austriac Franz Billek construieşte Teatrul Naţional din Caracal, monument istoric şi de arhitectură.

Centrul oraşului găzduieşte clădirea Teatrului Naţional, alături de Palatul Prefecturii, Curtea Domnească a lui Mihai Viteazul şi Turnul lui Caracalla.

Cu un singur click pe http://www.jurnalul.ro/webcam/caracal-120.html intraţi în legătură directă cu măreţia Teatrului.

Recomandăm, însă, o vizită la faţa locului, pentru a le vedea pe toate.