2012 in review


The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2012 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

4,329 films were submitted to the 2012 Cannes Film Festival. This blog had 15,000 views in 2012. If each view were a film, this blog would power 3 Film Festivals

Click here to see the complete report.

Pictorul Sabin Bălaşa


„Locuiesc în abis şi pictez ceea ce văd cu mintea, căci pentru mine arta este viziune.” – Sabin Bălaşa

Sabin Bălaşa s-a născut la Dobriceni, în Romanaţi, la 17 iunie 1932, absolvind cu succes Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București în 1955, cursurile Academiei de Limbă și Cultură Italiană „Siena” în 1965 şi cursurile Academiei de Pictură din Perugia în 1966, fiind legat spiritual de Italia, pe care a vizitat-o de mai multe ori, pentru a primi diferite premii, dar și pentru a picta.

S-a simţit ca acasă la Iaşi, unde a realizat între 1968-1978 celebrele murale care înnobilează Sala Pașilor Pierduți a Universității Al. I. Cuza, motiv pentru care declara, cu umor, că este „moldovean de origine oltean”.

În creaţia sa, a pornit de la ideea că arta şi viaţa comunică între ele în permanenţă, fiind vorba de o relaţie specifică, relaţia omului cu Universul, prin care se dezleagă destinul acestuia de existenţa în sine. A refuzat spaţiul închis, interiorul unei camere, deoarece îi limita libertatea de gândire şi îi neutraliza spiritul.

Deşi cunoscut ca pictor al perioadei comuniste, deoarece puternicii epocii  i-au comandat şi i-au plătit două lucrări dedicate cuplului Ceaușescu, Sabin Bălașa n-a pictat niciodată tractoare, ciocane și seceri, iar opera sa nu s-a încadrat în rigorile ideologice ale comunismului.

A avut o activitate impresionantă atât în domeniul picturii, artei monumentale, ilustraţiei de carte şi filmului de animaţie, făcând parte din numeroase jurii internaţionale, cât şi în domeniul publicistic, opera sa scrisă conţinând 3 romane şi numeroase articole şi eseuri în presa scrisă.

Filme de pictură animată (autor şi regizor):

  • „Picătura” (1966)
  • „Orașul” (1967)
  • „Valul” (1968)
  • „Pasărea Phoenix” (1968)
  • „Fascinație” (1969)
  • „Întoarcere în viitor” (1971)
  • „Galaxia” (1973)
  • „Odă” (1975)
  • „Exodul spre lumină” (1979)

Picturi murale:

  • „Aspirație” 380/546 cm
  • „Omagiu întemeietorilor” 372/471 cm
  • „Amfiteatru” 452/400 cm
  • „Generații” 452/379 cm
  • „Triumful vieții” 420/249 cm
  • „Dezastrul atomic” 420/249 cm
  • „Icar” 422/248 cm
  • „Prometeu” 417/247 cm
  • „Exodul spre lumină” 416/247 cm
  • „Ștefan cel Mare” 419/250 cm
  • „Moldova” 430/265 cm
  • „Luceafărul” – triptic (429/267 cm, 430/267 cm, 431/269 cm)
  • „Legenda Meșterului Manole” 432/268 cm
  • „Nunta Cosmică” 431/268 cm
  • „Legenda Dochiei” 429/268 cm
  • „Străbunii” 433/268 cm
  • „Galaxia Iubirii” 1080/466 cm
  • „Războinicii”
  • „Hora”
  • „Nunta Cosmică (Miorița)”
  • „Geneza”
  • „Feerie”

Expoziții personale:

  • 1978, Roma
  • 1980, Roma
  • 1982, Stockholm
  • 1982, București, Muzeul național de Artă,
  • 1985, Kerkera (Grecia)
  • 1988, Moscova, Tbilisi și alte capitale ale statelor fostei URSS
  • 1992, București
  • 1994, Israel
  • 2000, București, World Trade Center
  • 2002, Iaşi, Univ. Al. I. Cuza
  • 2005, București

Romane:

  • „Deșertul Albastru”, roman, 1996
  • „Exodul spre Lumină”, roman, 2002
  • „Democrație în Oglinzi”, roman, 2006

Sabin Bălașa s-a stins din viață în data de 1 aprilie 2008, fiind înmormântat la Cimitirul „Eternitatea” din Iaşi.

Surse: Fiii Romanaţiului (1996), Wikipedia

Cultura Vădastra


Vădastra este un sat din Romanaţi (actualul judeţ Olt), în Câmpia de Sud, al cărui nume este cunoscut datorită culturii arheologice care i-a dat numele – Cultura Vădastra, ce datează din neolitic.

Numele localităţii a ieşit din anonimat, după 1871, odată cu efectuarea primelor săpături arheologice şi cu publicarea descoperirilor prilejuite de acestea.

Vădastra a fost locuită în preistorie, în paleoliticul superior, în neolitic, în perioada de trecere spre epoca bronzului şi în epoca fierului.  Există urme de locuire atât din timpul geto-dacilor, cât şi din perioada romană.

Ceramica este de cea mai mare importanţă în rândul izvoarelor arheologice, pentru a caracteriza o cultură, o aşezare, nivelul de civilizaţie, la un moment dat. La Vădastra, ceramica este în cantitate mare şi predominant în stare fragmentară.

Cojocul şi ceramica de Vădastra se constituie în adevărate mărturii ale păstrării modului de viaţă al societăţii tradiţionale, comunităţi preponderent agricole şi practicante ale unor meşteşuguri casnice. Există, în acest sens, argumente care susţin că elementele de decor de pe ceramica şi cojocul de Vădastra sunt contemporane culturii Vădastra, adică aproximativ 6000 de ani.

Olarii culturii Vădastra au lăsat cele mai desăvârşite complexe de ceramică excizată şi încrustată masiv cu substanţă albă, constituindu-se, alături de cultura Cucuteni, în cea mai înaltă expresie a artei decorative a ceramicii din tot neoliticul european.

Sursa: Cojocul şi ceramica de Vădastra – Dumitru Liceanu şi Ionel Cococi

Costumul Căluşarilor


Jocul Căluşarilor este o veche manifestare folclorică în Romanaţi, despre care deţinem numeroase mărturii documentare.

Grupul este format din 9 căluşari, mutul şi 2 lăutari. Mutul poartă mască sau are faţa mânjită cu negru şi roşu. Formaţiei de căluşari nu-i lipseşte niciodată steagul.

Portul căluşarilor este compus din cămaşă, pantaloni, brâu, opinci, la care se adaugă o serie de însemne specifice jocului.

Căluşarul purta, pe cap, la sfârşitul sec. XIX – începutul sec. XX, fes roşu, decorat cu mărgele colorate şi ciucure negru din mătase. În al treilea deceniu al sec. XX, fesul a fost înlocuit cu pălăria neagră de fetru, decorată cu panglici colorate şi mărgele policrome.

Cămaşa căluşarilor este dreaptă sau cu platcă, cu mâneci largi, fără manşetă, împodobită cu broderii sau alesături.

Pantalonii sunt de tipul ismenelor sau „dimiilor”, având croială largă şi decoraţie din găitane în aceeaşi culoare.

Pe deasupra cămăşii se încinge un brâu roşu sau un brâu făcut din bete înguste, de care se prind batistele de mână, de jur împrejurul taliei. Peste piept se aşează, în diagonală, bete colorate, vătaful purtând, în deceniile ’40 şi ’50 şi panglici multicolore.

Încălţămintea căluşarilor este compusă din ciorapi albi tricotaţi, fără flori, traşi pe deasupra pantalonilor, şi opinci. Deasupra gleznelor se leagă doi sau mai mulţi clopoţei.

Pe lângă vechile credinţe şi semnificaţii, Căluşul este privit ca un fascinant spectacol şi ritual, explicându-se astfel grija manifestată, de-a lungul timpul, pentru conservarea costumului, îmbogăţit, pe alocuri, datorită prezenţei scenice, sub lumina reflectoarelor.

Material publicat cu amabilitatea d-lui profesor George Mihai, directorul Muzeului Romanaţiului

Portul popular în Romanați


Specific zonelor însorite de câmpie, portul tradițional romănățean se remarcă printr-un colorit viu. Vecinătatea cu județele Dolj și Teleorman este ilustrată prin unele interferențe și schimburi culturale, exprimate, în special, prin cromatică și motive decorative.

Costumul femeiesc este compus din cârpă de borangic, cămașă încrețită la gât, decorată cu altiță, având poalele cusute pe iia propriu-zisă, vâlnic sau zăvelci, bete, casacă (îmbrăcată primăvara și toamna), cojoc sau șubă.

Câmpul zăvelcii este împărțit în mai multe registre, prin vergi colorate. Culorile vii, în special tonuri de roșu în combinații armonioase, conferă acestei vestimentații o notă exuberantă, caracteristică zonelor de câmpie, alegerea motivelor ornamentale, respectiv cromatica, realizându-se în funcție de vârsta purtătoarei.

Costumul bărbătesc din Câmpia Romanațiului se distinge prin cromatica rafinată și nuanțele puternice ale brâielor și cojoacelor, potențate de albul cămășilor și al șubelor. Pânza fină a cămășilor este țesută în două ițe „cu cerculeţe”, fire din bumbac gros, grupate în urzeală la distanţe egale.

Pantalonii, din pânză de bumbac, sunt decoraţi, în parte de jos, cu o bordură de şabace sau broderii şi dantelă croşetată de culoare albă.

Brâul se înfăşoară în jurul taliei, cu partea decorată deasupra şi capătul de ciucuri lăsat liber pe şoldul stâng.

Armonizarea excepţională a tonurilor, croiala elegantă, măsura cu care este plasat decorul, dau o valoare estetică impresionantă vestimentaţiei din Romanaţi, unică în ansamblul creaţiei populare româneşti.

Material publicat cu amabilitatea d-lui profesor George Mihai, director al Muzeului Romanaţiului

Baza aeriană 91 – Deveselu


Această prezentare necesită JavaScript.

29 de MIG-uri 21 clasice, cuprinzând o gamă diversă de variante (MIG-21F-13, MIG-21M, MIG-21PF, MIG-21PFM, MIG-21U-400, MIG-21U-600, MIG-21US) şi un singur IAR-93, rămase la sol în momentul închiderii bazei

Baza 91 Aviaţie Vânătoare şi Vânătoare-Bombardament (U.M. 01871), cea mai puternică bază aeriană din România anilor ’80, a fost, până în anul 2002, casa Grupul 91 Aviaţie Vânătoare şi Vânătoare-Bombardament (U. M. 01905). La acel moment, era singura bază aeriană pe care zburau MIG-uri 21 Fishbed (variantă anterioară modernizării şi trecerii la Lancer).

Baza aeriană a fost construită de către Uniunea Sovietică, primul MIG-15 sosind în martie 1952, fiind înlocuit apoi cu MIG-19. Prima escadrilă de MIG-21F13 a sosit în februarie 1962.

Baza aeriană funcţiona zi şi noapte, cu patru escadrile de avioane pilotate de 100 de piloţi, pentru a proteja spaţiul aerian al României. În anii ’90 reprezenta singura unitate aeriană ce executa misiuni în timpul nopţii.

Sursa: http://www.targeta.co.uk

Corabia – Vechiul Port


Această prezentare necesită JavaScript.