Cine vine pe la noi?


Anul acesta am avut oportunitatea de a ma deplasa, in interes de serviciu, la capatul celalalt al lumii, in Coreea de Sud. Marturisesc faptul ca nu stiam foarte multe despre aceasta tara, decat ca a fost devastata de un razboi, dupa care a urmat o perioada de refacere, ale carei efecte se pot observa in fiecare colt in care ai ocazia sa ajungi. Imi imaginam un aeroport mic, infrastructura asemanatoare cu a noastra, sate vechi, neatinse de civilizatie.
Imediat dupa ce am aterizat pe Aeroportul Incheon, o insula de langa Seul, capitala lor, transformata in aeroport, impresiile mele primitive, recunosc, s-au schimbat radical. Infrastructura, serviciile, ospitalitatea, perfectiunea sunt notiunile care definesc statul peninsular, lovit anual de minim 20 de taifunuri, vitregit de un teritoriu fertil. Din lipsa de spatiu, au fost nevoiti sa distruga satele traditionale, ridicand, in locul acestora, metropole cu blocuri de locuinte de 20 de etaje. Au pastrat si conservat obiectivele turistice cheie, creand o retea dezvoltata de drumuri care le interconecteaza. Au pastrat muntii neatinsi, iar pensiunile turistice sunt o raritate, fiind marginalizate de o opinie generalizata contra.
Gesturile si obiceiurile traditionale sunt pastrate cu sfintenie, obligandu-ma, sa ma inclin in fata bunului simt si respectului care se manifesta intre conationali.
Am calatorit mult in sud, centru si nord, simtindu-ma ca un mic rege, primind, la tot pasul, zambete, saluturi, strangeri de mana.
Fiecare punct de pe harta are o istorie si mandrie proprie.

Iata-ma intors din ordine intr-o alta ordine, dezordonata, despre care nu vreau sa vorbesc, pentru ca vorbesc altii in locul meu. Turismul nostru graviteaza in jurul pensiunilor de pe Valea Prahovei si in jurul scoicilor pline de seminte de la Mamaia. Ne imbulzim sa colonizam fiecare particica de tarisoara ramasa neacoperita si apoi asteptam sa vina turisti de peste granite sa ne faca mai bogati. Cum ajung turistii la noi? Ii strigam, ii obligam sa se imbulzeasca pe drumurile noastre inguste, le aruncam o privire urata atunci cand bacsisul nu e consistent si ii punem sa se spele in dusuri inundate in timp ce le cautam prin bagaje dupa bauturi scumpe, dupa care le dam un sut in fund sa se dea cu avionul Tarom pe deasupra Otopeniului sub deviza „turism original”?

Cum facem sa iesim din carapace si sa ne modelam turismul dupa cerintele celor care vor sa vada ceva nou? … pentru ca au ce vedea.😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s