Dacii la Sucidava


Înalţi şi robuşti, bărbaţii daci aveau pielea de culoare deschisă, ochii albaştri şi părul blond-roşcat. Oamenii de rând purtau părul retezat pe frunte şi lăsat în plete lungi pe umeri, ceea ce le-a şi atras numele de comati – pletoşii. Dacii nobili – tarabostes şi pileati – purtau o căciulă de lână (pileum), ca semn distinctiv al rangului lor. Şi unii şi alţii purtau mustăţi şi barbă bogată.

Femeile dace aveau o frumuseţe severă, aspră chiar, dar expresivă. Columna Traiană le înfăţişează zvelte, înalte, aparent puternice, purtând părul pieptănat pe tâmple, cărare la mijloc şi strâns la spate într-un coc.

Îmbrăcămintea geto-dacilor, destul de simplă, semăna cu portul popular românesc.

Iată-l pe plugarul get ieşind din bordei în zorii zilei, pregătindu-se pentru muncă. Îşi înjugă boii la plugul cu brăzdar de corn şi începe să are sau retează spicele bogate cu coasa. Apoi porneşte în pădure, cu toporul de fier la brâu, să abată vreun copac falnic trebuitor pentru barca de pescuit.

Copiii mână vitele la păşune şi pun la cale jocuri de-a războiul, mânuind săbii de lemn imitate după cele de fier ale părinţilor sau trăgând cu săgeţi din arcuri miniaturale.

Femeia a rămas acasă, a aprins focul pe vatra din mijlocul bordeiului şi fumul se înalţă prin deschizătura rotundă lăsată în acoperişul din paie, stuf sau şindrilă. Din groapa cu provizii, scoate câţiva pumni de boabe de grâu pe care le macină pe o lespede mare de piatră, zdrobindu-le cu o piatră mai mică, apoi le pune la fiert într-o oală grosolană de lut. Azi, mâncarea va fi mai bogată. Bărbaţii casei au plecat la vânătoare şi la pescuit şi se vor întoarce, curând, cu tolba şi năvodul pline.

Fiica cea mare îşi priveşte chipul într-o oglindă din bronz, cumpărată la ultimul târg de la un negustor grec. Îşi admiră mărgelele de pastă sticloasă cu ornament, inelele de tâmplă din bronz, cu unul din capete terminat într-un cap schematic de şarpe.

Un nobil dac, fruntaş al comunităţii a ieşit dintr-o locuinţă mai mare şi mai arătoasă decât celelalte. Bărbatul poartă o manta din stofă scumpă, grecească, prinsă pe umeri cu o fibulă de fier lucitor. O spadă scurtă de fier îi atârnă la cingătoare. Nevasta poartă podoabe scumpe: inele şi cercei de argint, cu capete conice, brăţară ornamentată cu bobiţe de bronz.

Nu pleacă la lucru, căci alţii muncesc pentru el. Împreună cu soaţa se îndreaptă către locul unde un neguţător grec şi-a desfăcut marfa. Îi însoţeşte un sclav care va trebui să poarte marfa cumpărată.

Târguiesc de la un neguţător o amforă de vin aromat de Chios, alta plină cu untdelemn de măsline, câteva vase împodobite cu figuri roşii. În schimb vor da blănuri şi grâne.

Soarele apune. În depărtare, Dunărea se colorează în nuanţe sângerii, scurgându-se lin către răsărit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s